1
Privirea-mi te îmbrățișa
exact cum munții urmează defileul,
un drum suspendat, prin țeasta mea,
a cotit spre realitate, și tu ai fost apogeul.
Maximă aiurită, te-am denumit
Te tot repeți, ca brazii dintr-o pădure
cu tulpini brunete, blonde și combinate,
de parcă natura pictează și mâzgălește
pe orice sentimente introverte.
Asta visez,
un ceai cu cineva,
care să muște dintr-un cosmos comun,
cu strălucirea mea,
de stea pârlită în bucătărie,
de vorbe scurte, spuse-n ironie.

Versuri de Cristian Gheorghiu



Ofera Suport – Patron!

Poate fi de un mare ajutor

Spread the love

Articolul următor

Vocea TA Autentica

mie iun. 16 , 2021
Vom explora o alt fel de manifestare a vocii, fără cuvinte. Acea expresie pură a sentimentelor ce există în momentul prezent. Urmărim simfonia de sunete din jur, acompaniată de ritmul tobei și al inimii pentru a permite vocii noastre autentice să se exprime.
Vocea Ta Autentica

S-ar putea să-ți placă și